Locatie: HOME

ARHITECTURA MODERNA DIN ROMANIA IN PERIOADA 1920-1940

I. LOCUINTELE

Desprinderea lor din ansamblul realizarilor de arhitectura, precum si prezentarea principalelor directii de evolutie, se justifica printr-o s Alexandru Zamfiropol, Casa J. Constantinescu , Bucuresti 1931-1933

Alexandru Zamfiropol, Casa J. Constantinescu , Bucuresti 1931-1933

uita de elemente ce le departajeaza ca zona distincta in spatiul rezervat arhitecturii moderne romanesti. Acestea sunt:

Amploarea si diversitatea constructiilor de locuinte amplasate in mediul urban sau in cadrul natural;
Ponderea deosebit de insemnata pe care aceasta tema o are in activitatea majoritatii arhitectilor epocii;
Unitatea aconceptuala regasita in lucrarile unui mare numar de arhitecti;
Impactul social direct al programului;
Realizarile de mare valoare din acest domeniu;
Pe plan international, acest subiect a construit o preocupare de baza in demersul de transformare formala si functionala a operelor de arhitectura, ea reflectandu-se si in pozitia arhitectilor romani;
Caracterul specific al solutionarilor in raport cu ceea ce lansase Miscarea Moderna internationala;
Influenta acestora asupra orasului prin modelarea cadrului urban;
Caracterul de pionierat pe care l-au avut locuintele in debutul curentului modernist in Romania etc.

Modul de solutionare a problemelor legate de locuire in Romania interbelica se apropie prea putin de ideologia socialista, experimentata la nivel european, in sensul directionarii spre solutii care sa satisfaca un minim de confort. Se constata tendita raspandirii pe scara larga a locuintelor confortabile, vile sau locuinte colective cu apartamente generoase, ilustrand prin prezenta lor capacitatea economica a societatii romanesti, dar si spiritul deschis, receptiv la civilizatie si emancipare. Ochiul calatorului strain a surpins si consemnat directiile tendintelor ce se manifestau la nivelul psihologiei societatii romanesti, relativ la gradul de confort, sistem de locuire, sau capacitate de adaptare la pulsul vietii moderne.
   Arhitectura locuintei cunoaste in Romania, in perioada dintre cele doua razboaie mondiale trei mari categorii de programe:
   1. Locuinta individuala - Vila
   2. Locuinte colective cu apartamente - "Blockhaus"
   3. Locuinte ieftine

1. LOCUINTE INDIVIDUALE - VILA

Acest tip de locuinte constituie tema dezvoltata cu predilectie de arhitecti, la cererea explicita a investitorilor particulari. Ele au beneficiat de Marcel Iancu, Vila Reich, Bucuresti 1936-1937

Marcel Iancu, Vila Reich, Bucuresti 1936-1937

context urban favorabil in cartierele rezidentiale ale marilor orase, ce dispuneau intre cele doua razboaie mondiale de importante suprafete libere de teren, care odata completate cu constructii, incheiau cadrul urban construit.
Anii '20 au cunoscut doar cateva incercari ce au prelucrat premisele estetice ale arhitecturii moderne. O parte din proiectele indraznete, concepute de tinerii arhitecti au ramas nerealizate. Ele au fost prezentate in publicatiile vremii alaturi de noile formulari teoretice.
Pionierii arhitecturii moderne romanesti, Marcel Iancu si Horia Creanga, proiecteaza unele din primele locuinte individuale ce se vor inscrie ca infuzie de noutate in acest domeniu. Marcel Iancu ramane pentru istoria arhitecturii romanesti primul arhitect ce a conceput incepand cu mijlocul anilor '20 locuinte cu vadit caracter novator, ca marturie a intensului efort teoretic, militant, de raspandire si dezvoltare a ideilor Miscarii Moderne in arta si arhitectura. Constructiile de inceput ale lui Horia Creanga demonstreaza si ele o logica noua de creatie cu pastrarea unor elemente decorative simplificate sau cu o volumetrie ce aduce in prim plan expresia plastica a suprafetelor mari vitrate. Alt exemplu de aport innoitor il reprezinta vilele realizate de George Matei Cantacuzino la Eforie intre 1929-31. Amplasate intr-un cadru natural deosebit, pe litoralul Marii Negre, ele fac parte di Horia Creanga, Vila Dr. Petru Groza, Deva 1927-1929

Horia Creanga, Vila Dr. Petru Groza, Deva 1927-1929

n constructiile statiunilor balneo-climaterice ce intervin in valorile peisajului existent.
   Adevarata perioada de preluare pe scara larga a impulsului modernist incepe cu primii ani ai deceniului patru. Se constata existenta unor solutii ce variaza de la o inovatie de factura moderna oprita la nivel formal, suprapusa pe o distributie functionala mai veche, preluata de la arhitectura secolului trecut, sau locuinte a caror partiu restructureaza in esenta spatiul interior si compozita volumetrica. Acestea din urma modeleaza interiorul ca pe un spatiu viu, flexibil, iar prezenta lor modifica dimensiunile spatiului exterior, compozitiei la nivel urban, creand in sistemul orasului alte repele formale si stilistice.
    Exista o evidenta evolutie in timp din punct de vedere formal si functional, strans coroborata cu afinitatea selectiva a arhitectilor fata de noul curent, precum si propria lor capacitate de a genera si dezvolta directii stilistice. Exemplele abunda, arhitectura lor plasandu-se intre influente cubiste si compozitii in care interventia suprafetelor curbe revine uneori obsedant, cu scopul demonstratiei estetice. Un loc aparte il ocupa locuintele al caror continut formal reia in termeni originali, stilizat, elementele arhitecturii clasice, fapt ce inclina balanta aprecierii spre o forma evoluata de expresionism. Se regasesc aici ornamente simplificate de tencuiala asezate pe o volumetrie dinamic compusa.
    In libertatea totala de exprimare pentru care se opteaza, se constata prezenta unor elemente cu caracter constant:

Geometria pura, suprafetele mari vitrate, subtila compozitie intre elementele orizontale si verticale ce genereaza o arhitectura dinamica.
Partiul prezinta unele elemente comune legate de modul de grupare a functiunilor, de distribuire si zonare a lor, de experimentare intensa a formulei de duplex, sau de flexibilitate a spatiului interior.
Organizarea locuintei are in vedere comunicarea spatiului interior cu exteriorul, aducand continuitate si fluiditate spatiala.
Este cautata orientarea optima in raport cu punctele cardinale si fata de peisajul inconjurator, munte sau mare, beneficiind astfel de o distributie judicioasa a functiunilor.
Sistemul constructiv utilizeaza tehnologii noi si materiale de constructie de ultima ora.
Trasatura unitara, prezenta aproape permanent, ramane insa detaliul de arhitectura conceput cu materiale de foarte buna calitate, cu eleganta si rafinament, gandit ca o componenta a unui intreg.
O zona speciala o constituie vilele construite in statiunile montane sau maritime. Ele se situeaza intre valori estetice ce prelucreaza in mod vadit date ale arhitecturii populare, de compozitie lansate de Miscarea Moderna europeana. Exemple: vila la Cumpatu-Sinaia, arh. D. Marcu, vile la Eforie, arh. G.M. Cantacuzino etc.

Aceste locuinte, ce raman ca punct de reper important in evolutia modului de locuire din Romania, ilustreaza maniera in care arhitectii romani au inteles sa sintetizeze experienta si inclinatia artistica personala cu necesitatea acuta de innoire si racordare, prin recuperarea unui evident decalaj, la civilizatia secolului XX.

ARHITECTURA MODERNA DIN ROMANIA IN PERIOADA 1920-1940

I. LOCUINTELE

1. LOCUINTE INDIVIDUALE - VILA

Va recomandam

Ultimele firme inscrise

Vizitatori Online

Articole si Noutati

Produse si servicii

Cele mai citite articole