Plantele medicinale din gradina

    Plantele medicinale isi demonstreaza efectele lor benefice inca din cele mai vechi timpuri, de aceea este indicata folosirea lor. Amenajarea unei astfel de gradini are multiple avantaje, atat in ceea ce priveste sanatatea adusa prin aerul inspirat, cat si prin diferite tratamente si ceaiuri care ne fac bine pe cale naturala.
    In cazul alergiilor usoare sau, dupa respectarea tratamentului in cazul celor severe, se poate incerca si o alta abordare, complet naturista apeland la ceaiuri din plante. Ceaiul de frunze de coacaze sau afine, preparat dintr-o lingurita de frunze la o cana mare de  apa, va avea efect curativ daca se bea timp de 6 luni, in zile alternative (una da, una nu) cu pauza de o saptamana la interval de 30 de zile. Consumul saptamanal de ceapa si hrean, dar in cantitati moderate, ajuta la eliberarea cailor nazale si la usurarea respiraratiei.
    Alte plante care se pot folosi sub forma de infuzii pentru decongestionarea cailor respiratorii sunt: urzica (Urtica herba), musetelul (Chamomilla recutita) si iasomia (Jasmin). Pentru prepararea unei infuzii se va folosi o ligurita de frunze, peste care, intr-un vas de ceramica emailata, se va turna o cana de apa fiarta. Dupa trei minute se strecoara si se arunca frunzele, infuzia fiind gata de a fi folosita. Se vor utiliza ceaiurile in cure individuale, prin rotatie, cate o saptamana fiecare planta.

Echinacea

    Echinacea a fost initial mai  cunoscuta in America de Nord si folosita de indieni.  Atunci se folosea doar radacina, treptat folosindu-se totul, radacina, frunzele si florile,  ba chiar si semintele. In America echinacea este una dintre cele mai studiate plante, fiind recomandata in pricipal pentru tratarea bolilor infectioase. Europenii au preluat-o si au folosit-o pe scara larga de abia prin 1930, iar astazi milioane de oameni din toata lumea o folosesc ca terapie primara contra racelilor si infectiilor.
    Echinacea este cea mai cunoscuta planta care stimuleaza sistemul imunitar uman, luptand impotriva dezvoltarii anormale a celulelor, inclusiv impotriva cancerului. De asemenea ajuta la recuperarea rapida dupa perioade de convalescenta.
Echinacea e folosita cu precadere in raceli si probleme respiratorii de genul bronsitelor, infectii urinare, combate herpesul si candida, vindeca si reface pielea. Este indicata si pentru tratarea psoriasisului, eczemelor si inflamatiilor pielii. Stimuleaza rezistenta si fata de virusul hepatic.
    Perioada de folosire maxima recomandata este de 4-6 saptamani. De asemenea echinacea nu este un substitut pentru alte interventii medicale specifice in cazurile  infectiilor  accelerate. Daca simptomele persista sau starea se inrautateste trebuie sa consultati un medic. Multe simptome nu trebuie tratate prin automedicatie. De aceea folositi cu precautie echinacea, respectand indicatiile de pe produs.

Sofran - mirodenie si medicament

    Sofranul da un aspect placut mancarii, iar  aroma sa este speciala. Este folosit constant la prepararea produselor de patiserie, mancarurilor cu orez si peste. Sofranul se afla printre cele mai scumpe mirodenii din lume deoarece pentru obtinerea unui kilogram de sofran este nevoie de 100.000 de flori, iar fiecare floare contine doar trei stamine.
    Sofranul este utilizat inca din antichitate in tratamentul multor boli.  Acesta are un efect terapeutic demonstrat prin studii moderne. Astfel, daca este adaugat in mancare are efect tonic asupra inimii, sistemului respirator si mai ales efect  antitumoral. Sofranul are proprietati antioxidante si anticancerigene De asemenea are proprietati antiinflamatorii, este un bun stimulent digestiv. Din aceste motive sofranul este utilizat in industria farmaceutica la prepararea unor tincturi cu efect antiinflamator si efecte sedative.
    Grecii si arabii foloseau sofranul si ca afrodisiac pentru ca are proprietati similare hormonilor. De asemenea romanii adaugau sofran in apa de baie. Legendele spun ca in Evul Mediu femeile foloseau pomezi de par cu sofran pentru a fi mai atragatoare. In prezent este indicat in tratamentul impotentei si sterilitatii. In medicina populara este folosit pentru taierea poftei de alcool. Ca orice condiment trebuie folosit cu moderatie.

Levantica

    Se foloseste infuzie din florile plantei - actiune in migrene. Este diuretica si colagoga. Otetul aromatic se recomanda pentru frectii in reumatisme, raceli, gripe si stari febrile. Se obtine dintr-o mana de flori de levantica, frunze de menta, de salvie, petale de trandafiri, cimbrisor si ienupar, care se macereaza timp de 7 zile intr-un litru de otet de vin. Plantele se strecoara si se completeaza cu otet pana la 1l. Se poate folosi si pentru baie: calmant, antiseptic si cicatrizant al ranilor.

Lacramioara

 

    Lacramioara prefera solurile fertile cu umiditate ridicata. Bolile in care se utilizeaza: afectiuni cardiace, migrene de natura nervoasa, nevralgii, dureri de cap, ameteli.
    Se fac infuzii din 6-10 g la 180 ml apa. Se ia cite o lingura de infuzie, de 3-4 ori pe zi; se foloseste numai cu avizul medicului.
    Utilizari populare: Contra durerilor de piept, sub forma de ceai realizat din tulpinile florifere in spalarea copiilor slabi, avind convingerea ca-i intareste. Ceaiul de flori se foloseste ca leucoree.

 

 

Ghintura

    Efecte benefice: antihelmintic, stimuleaza secretiile gastrice, stimuleaza secretia biliara, tonic, antitermic, stimuleaza pofta de

mancare
Mod de preparare si administrare:

• decoct: o linguritade planta maruntita la 500 ml apa rece; se fierbe 15 minute; se bea fractionat in 3 reprize, inaintea meselor principale
• antihelmintic: cantitatea de planta va fi de o lingurita si jumatate; s ebea pe nemancate intr-un interval de o jumatate de ora
• macerat - tinctura: 20 g radacina la 100 g alcool de 70 grade se lasa 8 zile. Se iau 10-15 picaturi in apa, inaintea meselor. Mareste pofta de mancare. Se dau in special la copii.
  

Galbenele

    O planta cu tulpina inalta, ramificata si paroasa, cu flori centrale, tubuloase, de culoare galbena. O putem intilni in intreaga tara pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a cailor ferate si pe linga garduri.
Boli in care se utilizeaza:
    Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.
     Uz extern: leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sinilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, asteoporoza.
    Infuzia: 2 lingurite cu virf de floare uscata la 300 ml apa clocotita. Din infuzie se bea caldut ceaiul de 3 ori in decursul unei zile inainte cu o jumatate de ora de masa.O infuzie mai concentrata se prepara din 4 linguri de flori la 200 ml apa din care se beau 3 linguri pe zi; pentru reglarea ciclului menstrual se pot lua de 3 ori pe zi cite 30 picaturi de tinctura in putina apa.
    Tinctura: se poate obtine din florile proaspat culese care se introduc intr-un recipient de sticla de circa 1 litru, peste care se toarna alcool pina se acopera florile. Vasul se aseaza in apropierea unei surse de caldura sau la soare unde trebuie sa stea timp de 2 saptamini.
    Alifie: se infierbinta 100 g de untura de porc nesarata, peste care se pun 20 g de flori proaspete, se lasa sa sfiriie la foc mic. Se amesteca incet timp de 10 minute apoi se da tigaia la o parte si se lasa sa stea asa pina a doua zi cind se incalzeste din nou amestecul si se filtreaza printr-un tifon, intr-un borcan, in care se stoarce si rezidul rezultat din prajirea plantei. Se aplica alifia, in straturi subtiri in zonele cu arsuri si degeraturi.
    Baile de sezut: 30 g de flori proaspat culese se lasa sa stea in apa rece timp de 24 ore. Dupa acest timp se fierb timp de 10 minute in apa in care au stat si se adauga la apa de baie din cada la nivelul de 25-30 cm, atit cit sa ne acopere soldurile. Baile de sezut vor dura timp de 10-15 minute si se fac de doua ori pe zi timp de 12 zile.
    Perna de flori: se realizeaza foarte simplu din flori culese si puse la uscat undeva la umbra timp de 24 ore, dupa care se introduc intr-un saculet pe care il aplicam pe abdomen in cazul durerilor ulceroase, pe mijloc in cazul durerilor renale, dar mai ales pe fata pentru revigorarea tenului marcat de diferite spasme.

Menta

    Spontan creste pe soluri usoare, afinate, bogate in materii nutritive, in locuri aluvionare, turboase si desecate. Este intilnita in intreaga tara.
Boli in care se utilizeaza:
    Uz intern: infectii gastrointestinale, balonari abdominale, diaree, voma, nervozitate, dischinezie biliara, calculoza (litiaza) renala, calculoza biliara, diuretic, depurativ. Se foloseste sub forma de infuzie: o linguriza frunze la 200 ml apa clocotita din care se beau 3 ceaiuri pe zi, reci.
    Uz extern: reumatism, dezinfectarea cavitatii bucale, oxiuriaza, inflamatiile urechii, guturai, gripa, dureri de cap.
Se foloseste astfel:
a) bai: 200 g frunze uscate la 3 l de apa clocotita, se lasa vasul acoperit 15-20 de minute; se strecoara, iar lichidul rezultat se amesteca cu apa calda; se lasa 15-20 minute; temperatura apei din cada sa fie 37 C.
b) Frictiune preparata din 5 g ulei de menta dizolvat in 95 g alcool concentrat care calmeaza durerile reumatice si mincarimea pielii provocata de urticarie.
c) Apa de gura racoritoare, antiseptica si cu proprietati de a corija gustul si mirosurile neplacute; se obtine din 5 g ulei de menta dizolvat in 95 g alcool concentrat.
d) Inhalatie in stari gripale manifestate prin laringita urmata de raguseala, uleiul sau spirtul de menta se amesteca cu apa fierbinte.

 

 

< <		> >