Nebunie...haos...disperare...cam asa s-ar caracteriza piata imobiliara din Romania in prezent. Dezvoltatorii imobiliari au ramas cu locuintele nevandute, preturile sunt in stagnare, oamenii nu dispun de bani pentru achizitionarea unei locuinte din cauza limitatii conditiilor pentru un credit, aceasta este realitatea imobiliarelor in 2009.
    Din 2000 pana in prezent, piata imobiliara din Romania a cunoscut un boom in domeniul constructiilor, unde oricine isi deschidea firme de constructii  atrasi fiind de profiturile enorme pe termen scurt. Anul 2007 a fost anul cu cresterea cea mai mare in ceea ce priveste tranzactiile imobiliare, insa asa cum este ciclul normal al lucrurilor, dupa bum vine si regres. Si totusi, ce a declansat regresul pe piata locuintelor din Romania? Cererea a existat si exista in continuare, totusi piata stagneaza, deoarece nimeni nu mai cumpara. De ce oare? In primul rand putem vorbi de preturile umflate in mod nejustificat ale locuintelor, ce nu au fundament real, iar in al doilea rand putem vorbi de limitarea de catre Banca Nationala a conditiilor de creditare. Cei ce au deja credite se gasesc in imposibilitate de plata si mai rau, isi dau seama ca locuinta achizitionata in 2008, de exemplu, pentru care are un credit pe 30 de ani, cu dobanda variabila, nu se mai justifica in valoarea creditului, deoarece si preturile la locuinte au scazut. Prin urmare, omul de rand, ce a achizitionat un credit de 100.000 de euro pentru o casa, observa ca el plateste o locuinta ce are valoarea de piata mult mai mica decat cea pe care o va plati timp de 30 de ani.

 

    Se incearca sprijinirea pietei imobiliare prin schimbarea conditiilor de creditare, insa economia intampina probleme mai grave, in sensul ca Banca Nationala este preocupata mai mult de mentinerea leului la un curs stabil in comparatie cu euro, deoarece Romania se bazeaza mai mult pe importuri decat pe exporturi, iar o crestere a euro ar putea insemna cresterea preturilor la toate produsele. Prin urmare, statul ar trebui sa adopte decizii de relansare a economiei pentru atragerea de noi investitori, precum si decizii cu privire investitii in agricultura si industrie pentru cresterea exporturilor si petru consum propriu. Mai mult decat atat, din moment ce statul este implicat in economie, desi intr-o economie de piata rolul statului este acela de mediator, ar trebui sa conceapa metode prin care sa indemne populatia la economisire si nu la a consuma peste posibilitati. Totusi, statul a pus in practica cateva decizii, si anume ceea ce se numeste impozitul forfetar ce va impiedica evaziunea fiscala si va aduce mai multi bani la bugetul de stat, precum si acordarea creditului de catre FMI pentru sprijinirea si dezvoltarea economiei Romaniei, ceea ce a adus investitori straini. Ideile sunt bune, desi unele discutabile, insa important este sa stim ce sa facem cu banii de care dispunem, unde anume sa ii plasam.
    Totusi, orice lucru are avantaje si dezavantaje. Poate va intrebati ce poate aduce bun criza economica. Ei bine, daca privim partea plina a paharului, odata cu aceasta criza poate au de castigat, in cele din urma, si oamenii de rand, deoarece criza ne dezvaluie preturile reale ale pietei si nu cele umflate artificial, ce nu au nici o justificare. Pe de alta parte, se va face o selectie intre firmele serioase, ce aduc in prim plan calitatea si nu cantitatea. Acest lucru se intampla pentru ca oamenii se vor gandi de doua ori inainte sa achizitioneze un bun sau serviciu, iar calitatea isi va spune cuvantul.
    Imobilele se tranzactioneaza la intalnirea ofertei cu cererea. Cererea este si va fi in crestere, deoarece numarul de locuinte este mult mai mic decat necesarul acestora. Prin urmare, necesarul de locuinte este foarte mare.