Istoria usilor
Heron din Alexandria a creat prima usa automata in secolul I d.Hr. in timpul epocii Egiptului Roman. Primul senzor de picior ce activa usa automata a fost realizat in China, in timpul domniei imparatului Yang a Sui (R. 604 - 618), care a instalat un astfel de dispozitiv pentru biblioteca sa regala. Primii operatori pentru poarta automata au fost creati mai tarziu in 1206 de catre inventatorul arab, Al-Jazari.
Cele mai vechi inregistrari in ceea ce priveste aparitia usilor, sunt cele reprezentate in picturile din mormintele egiptene, in care sunt prezentate ca usi simple sau duble, fiecare intr-o singura bucata de lemn. In Egipt, unde climatul este intens uscat, nu va exista nici o teama ca usile sa se curbeze, insa in alte tari ar fi necesar ca ele sa fie puse intr-un cadru, care, conform Vitruvius (IV. 6.) a fost facut cu scanduri (ca niste trepte) care se sprijina, la extremitati, pe cate un tarus batut in pamant si sine: spatiile inchise fiind umplute cu panouri. Acele scanduri erau reprezentate de panouri verticale, dintre care unul este cunoscut sub numele de "scandura suspendata", iar celelalte ca scanduri de mijloc sau de intalnire. Majoritatea usilor antice erau realizate din cherestea, cum sunt cele facute pentru templul regelui Solomon din lemn de maslin (I Kings VI. 31-35), care a fost sculptat si poleit cu aur. Usile locuintei lui Homer par sa fi fost din argint sau alama. In afara de lemnul de maslin mai erau folosite si esente de ulm, cedru, chiparos si stejar.
Toate usile antice erau suspendate cu ajutorul unor pivoti in partea de sus si in partea de jos a scandurii ce lucra in socluri in buiandrug (element de constructie alcatuit dintr-o grinda de beton armat, de zidarie, de metal sau de lemn, asezata deasupra unei porti, a unei usi, a unei ferestre etc. pentru a sustine portiunea de zidarie de deasupra acestora) si otel, aceasta din urma fiind intotdeauna realizat din roci dure, asa cum sunt bazaltul sau granitul. Cele gasite la Nippur de Dr. Hilprecht, datand din 2000 i.Hr. au fost in dolerit (roca magmatica efuziva, avand compozitia bazaltului, de care se deosebeste insa prin lipsa olivinei). Prezoanele de la portile de la Balawat au fost imbracate in bronz (acum la British Museum). Aceste usi sau porti au fost suspendate in doua foi, fiecare fiind de aproximativ 2,5 m in largime si 8,2 m. inaltime; au fost impachetate cu benzi de bronz sau fasii, mari de 25,4 cm, acoperite cu decoratiuni stantate cu diferite figurine. Se pare ca usile din lemn erau de aproximativ 7,6 cm grosime, insa scandurile suspendate aveau peste 35,6 cm in diametru. Alte dovezi, de diferite dimensiuni din bronz au fost descoperite, ceea ce dovedeste faptul ca aceasta era metoda universal adoptata pentru a proteja pivotii din lemn. In Hauran, Siria, unde cheresteaua este insuficienta, usile erau realizate din piatra, una dintre ele masurand 1.6 m cu 0,79 m, iar in prezent aceasta se afla in British Museum; banda de intalnire a scandurilor arata ca aceasta a fost una dintre foile unei usi duble. La Kuffeir, in apropiere de Bostra, in Siria, Burckhardt a gasit usi din piatra, de 3 m inaltime, fiind usi de intrare in oras.
Usile grecilor si romanilor antici erau, fie usi simple, duble, fie usi culisante sau rabatabile, in ultimul caz, foile au fost invartite si indoite inapoi. In Eumachia, exista o pictura a unei usi cu trei foi. In mormantul lui Theron la Agrigentum exista o usa simpla cu patru panouri sculptate in piatra. In colectia Blundell se afla un basorelief a unui templu cu usi duble, fiecare cu cinci foi de panouri. Printre exemplele existente sunt usile din bronz ale bisericii SS.COSMAS si Damiano, in Roma. Acestea reprezinta exemple importante, in ceea ce priveste lucrul cu metalul realizat de romani; acestea sunt in doua foi, fiecare cu doua panouri si sunt inramate in bronz. Cele de la Pantheon sunt similare ca si design, cu panourile inguste orizontale, in plus, in partea de sus, de jos si de mijloc. Alte doua usi de bronz din perioada romana se afla in Basilica Lateran.
Usile bisericii Nasterii la Betleem (secolul al 6-lea) sunt acoperite cu placi de bronz, taiate in modele: cele ale lui Hagia Sophia la Constantinopol, in secolele al 8-lea si al 9-lea, iar usile de vest ale catedralei Aix-la-Chapelle (secolul al 9-lea), fabricare similar, au fost probabil aduse de la Constantinopol, ca si unele din cele de la St Marks, Venetia.
In Franta si Germania, usile erau minutios sculptate, in special in perioadele lui Louis XIV si Louis XV si, uneori, cu elemente arhitecturale, cum ar fi coloane cu fronton si nise, intrarea fiind in mod clar din zidarie. In timp ce, in Italia tendinta era aceea de a da scara prin cresterea numarului de panouri, in Franta, contrariul pare sa fi fost o regula, si una din cele mai mari usi la Fontainebleau, care este in doua foi, este in intregime realizata in cazul in care constau dintr-un panou mare.