Tehnologia in continua dezvoltare
Pe zi ce trece se mai face o descoperire, se mai inventeaza un lucru care sa ne usureze viata.
Plastic ce se repara singur
O bucata de plastic ce are o intreaga retea de canale incorporate, prin care circula un fluid ce se intareste in contact cu suprafata. Atunci cand bucata de plastic se rupe, fluidul se intareste si repara sparturile.
Ranile noastre din urma zgarieturilor se vindeca repede, datorita puterii de coagulare a sangelui ce se aduna pe suprafata ranii, si pe care o inchide. Recent, un grup de cercetatori de la Universitatea din Illinois a aplicat acelasi principiu in constructia de materiale plastice, in speranta ca acestea se vor repara singure, odata rupte.
Materialele plastice au o intreaga retea de canale incorporate, prin care circula un fluid ce se intareste in contact cu suprafata. Atunci cand bucata de plastic se rupe, fluidul ajunge la suprafata, unde reactioneaza cu un catalist prezent acolo si se intareste. Cercetatorii au rupt plasticul de sapte ori, iar el tot de atatea ori s-a reparat singur.
Precum tesutul uman este capabil sa se vindece singur in urma unei rani mici, tot asa si cu plasticul. Acesta se poate repara singur in urma unei ruperi, datorita microcanalelor ce sunt prezente in el, si care transporta un fluid special.
Plasticul formeaza in structura sa crapaturi, odata rupt. Prin aceste crapaturi va incepe sa circule fluidul deja prezent in microcanale. Numai ca, odata intrat in contact cu suprafata (pe care se afla deja asezat un agent catalitic), fluidul se va intari, reparand crapatura, si oprind "hemoragia" de fluid.
Desi astfel de solutii au mai fost incercate mai devreme, cercetatorii de la Universitatea din Illinois vin cu un record: ei au reusit sa rupa plasticul de sapte ori, iar plasticul tot de atâtea ori s-a reparat singur.
Desigur, aplicatiile sunt nenumarate, caci cele mai multe aparate folosesc carcase de plastic (incepand de la telefonul mobil). Nu este insa mai putin adevarat ca mai trebuie sa curga apa pe Dunare pana cand tehnologia sa fie indeajuns de robusta, la un pret accesibil.
Restaurare cu laser
O metoda noua de renovare si reconditionare a monumentelor ce apartin patrimoniului cultural romanesc a fost dezvoltata de catre cercetatorii de la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Optoelectronica de la Magurele. Ea are ca scop investigarea si diagnosticarea pieselor de arta prin mijloace opto-electronice neinvazive si nedistructive.
Aceasta tehnologie a fost aplicata cu succes in doua biserici din Bucuresti: Biserica Doamnei (construita in 1863) si Biserica Stavropoleos (construita in 1724).
In cazul noii metode nu este nevoie sa fie prelevate probe de pe monumentele degradate, pentru a se depista defectele. Zonele in care s-a pictat din nou sau degradarile incipiente se detecteaza si se caracterizeaza automat, printr-o analiza multispectrala de imagine a picturilor.
Metodele folosite pana acum necesitau mutarea artefactelor pana in laboratorul in care erau instalate aparatele de tratare si reconditionare. Este stiut insa ca operele de arta sunt pastrate la temperatura constanta. De exemplu, in interiorul Muzeului National de Istorie si al castelului Bran este folosit un sistem de monitorizare a microclimatului pentru ca temperatura si curentii exteriori sa nu degradeze obiectele de arta. Transportul in alte locatii supunea insa operele de arta la variatii de temperatura si climat nedorite. Noul sistem de analiza spectroscopica este insa portabil si el elimina astfel inconvenientul, deoarece analiza se poate face in locatia originla a operei de arta.
Cu ajutorul spectroscopiei cu laser se determina compozitia materialelor si a depunerilor poluante, analiza putand fi aplicata atat asupra suprafetelor din material organic, cat si asupra celor din material anorganic. Ea a fost deja folosita cu succes asupra picturilor frescelor de pe biserici, a statuilor de piatra si marmura, sau a obiectelor de metal.
In plus, fizicienii de la Institutul de Optoelecronica de la Magurele au gasit si o metoda de tratare a monumentelor in stare avansata de degradare. Astfel, dupa o scanare 3D cu inalta rezolutie (150 de micrometri) se obtine o replica digitala a artefactului cu ajutoul careia se pot depista cele mai adanci corodari, dupa care se aplica un tratament cu laser ce indeparteaza elementele poluante depuse pe suprafata si in interiorul crapaturilor obiectelor.
Rezultatele avute in domeniul cultural romanesc au fost validate nu numai de catre autoritatilor nationale, dar si de catre o comisie europeana. Sa speram ca aceasta tehnologie va salva “viata” mai multor monumente si obiecte in stare de degradare si va impiedica deteriorarea lor ulterioara.